Constienta – Capcanele si sansele realitatii de Anthony de Mello

“Vrei sa schimbi lumea? Ce-ar fi sa incepi cu tine? Ce-ar fi sa te transformi mai intai pe tine insuti? Dar cum o poti face? Prin observare. Prin intelegere. Fara interventie sau judecata din partea ta. Pentru ca ceea ce judeci, nu poti intelege.”

constienta---anthony-de-mello

E o carte absolut geniala. Ai impresia citind-o ca esti la provocarea aceea cu galeata de apa rece in cap. Faza e ca dupa ce primesti dusul cu apa rece…..iti dai seama ca te trezesti…si ca mai vrei, ca-ti face bine..:)

Atat timp cat traiesti pentru a indeplini asteptarile altor oameni, ar fi bine sa ai grija ce porti, cum te piepteni, daca ai pantofii lustruiti – pe scurt, daca esti la inaltimea tuturor asteptarilor lor afurisite. Si asta numesti tu, a fi uman?”

Marii maestri ne spun ca cea mai importanta intrebare din lume este: “Cine sunt eu?” Sau, mai degraba: “Ce este, eu?”
Ce este acest lucru pe care il numesc “eu”? Ce este acest lucru pe care eu il numesc sine? Vreti sa spuneti ca ati inteles orice altceva pe lume si nu ati inteles tocmai asta? Vreti sa spuneti ca ati inteles astronomia si gaurile negre si quasarii, si ca ati inteles stiinta calculatoarelor, dar nu stiti cine sunteti voi? Vai, sunteti inca adormiti. Esti un om de stiinta care doarme. Vrei sa spui ca ai inteles ce este Isus Christos? Cine este persoana care intelege? Aflati asta mai intai. Acesta este fundamentul tuturor lucrurilor, nu-i asa?
Pentru ca nu am inteles asta, avem atatia credinciosi tampiti, angajati in atatea razboaie religioase prostesti – musulmani contra evrei, protestanti contra catolici si toate celelalte prostii de acelasi fel. Ei nu stiu cine sunt, pentru ca, daca ar sti, n-ar mai exista razboaie. Ca fetita care ii spune baietelului:”Tu esti presbiterian?” El raspunde: “Nu, noi tinem de alta aberatie!” :)

“Ne petrecem atat de mult timp din vietile noastre, reactionand la etichete – ale noastre si ale altora. Noi identificam etichetele cu “eu-ul”. Catolic si protestant sunt etichete frecvente. Un om s-a dus la preot si i-a spus: “Parinte, vreau sa spun o rugaciune pentru cainele meu”. Preotul era revoltat. “Cum adica, sa spui o rugaciune pentru cainele tau?” Este cainele meu favorit”, a spus omul. “Am iubit acel caine si vreau sa-i ofer o rugaciune”. Preotul a spus: “Noi nu oferim rugaciuni de pomenire pentru caini, aici. Ai putea sa incerci la biserica de mai jos. Intreaba-i daca ar putea sa-ti faca o slujba.” La iesire, el i-a spus preotului: “Pacat. Am iubit cu adevarat acel caine. Aveam de gand sa ofer o contributie de un milion de dolari pentru rugaciune.” Iar preotul a zis: “Stai putin, nu mi-ai spus ca animalul tau era catolic.” :)

Oricand aveti un sentiment negativ fata de cineva, traiti intr-o iluzie. E absolut clar ca ceva e in neregula cu voi. Voi nu vedeti realitatea. Ceva din interiorul vostru trebuie sa se schimbe. Dar ce facem noi in general, atunci cand avem un sentiment negativ? “El este de vina, ea este de vina. Ea trebuie sa se schimbe. Nu, nici gand! Lumea este in regula. Cel care trebuie sa se schimbe esti tu.”

Dar sa depindem de altcineva, psihologic – sa depindem de cineva, emotional – ce implica asta? Inseamna sa depind de alta fiinta umana, pentru a fi fericit.  Ganditi-va la aceasta. Pentru ca, daca o faceti, urmatorul lucru pe care il veti face – fie constient, fie nu – este sa va intrebati daca alti oameni contribuie la fericirea voastra. Apoi, vine pasul urmator – teama: teama de pierdere, teama de instrainare, teama de respingere, controlul reciproc. Iubirea perfecta alunga frica. Acolo unde este iubire, nu exista cereri, nu exista asteptari, nu exista dependenta. Eu nu-ti cer sa ma faci fericit; fericirea mea nu se afla in tine. Daca vrei sa ma parasesti, nu ma voi compatimi, tovarasia ta imi face o placere nespusa, dar n-am sa ma cramponez. Ma bucur de ea, fara sa ma agat ca scaiul. Nu de tine ma bucur atat, cat de ceva mai mare decat noi amandoi la un loc. Ceva am descoperit – un fel de simfonie, un fel de orchestra care canta o  melodie atunci cand esti de fata, dar chiar si cand pleci, orchestra nu se opreste. Cand intalnesc pe altcineva, ea canta o alta melodie, care este de asemenea incantatoare. Iar cand sunt singur, ea tot canta. Exista un repertoriu vast si cantecul nu inceteaza niciodata.”

0a6d8-copilpapadie

Cum apare fericirea?

Regaseste-te. Observa-te. De aceea spuneam mai devreme ca auto-observarea este un lucru atat de minunat si extraordinar. Dupa un timp, nu trebuie sa mai faci nici un efort, deoarece, pe masura ce iluziile incep sa se naruie, tu incepi sa cunosti lucruri ce nu pot fi descrise. Aceasta se numeste fericire. Totul se schimba, iar tu te indragostesti de starea de constienta. Iata povestea discipolului care a mers la maestru si a spus: “Ati putea sa-mi dati un sfat intelept? Ati putea sa-mi spuneti ceva care sa ma calauzeasca de-a lungul zilelor mele?” Era ziua de tacere a maestrului, asa ca el a luat o tablita. Pe ea scria:”Constienta”. Cand discipolul a vazut, a spus: “Este prea sumar. Puteti sa-mi explicati un pic?” Asa ca maestrul a luat inapoi tablita si a scris: “Constienta, constienta, constienta.” Discipolul a spus: “Da, dar ce inseamna asta?” Maestrul a luat inapoi tablita si a scris: “Constienta, constienta, constienta inseamna – constienta.”

Aceasta insemna sa te supraveghezi pe tine. Nimeni nu-ti poate arata cum sa-o faci, pentru ca te-ar invata o tehnica anume, te-ar programa. Dar observa-te. Cand vorbesti cu cineva, esti constient de ceea ce faci, sau pur si simplu te identifici cu el? Cand te-ai suparat pe cineva, ai fost constient ca erai suparat, sau pur si simplu te-ai identificat cu supararea? Mai tarziu, cand ai avut timp, ti-ai studiat trairea si ai incercat s-o intelegi? Reprimi tot ce nu intelegi si constientizezi. Nu schimbi nimic. Dar cand intelegi un lucru, acela se schimba. 

Asa cum am spus…o carte minunata, pe care o voi reciti cu siguranta.

O gasiti AICI!

Comentarii

comentarii

Tagged . Bookmark the permalink.

Comments are closed.